Există perioade în care nu poți spune neapărat că viața ta merge rău.
Poate ai un job. O familie. O casă. Responsabilități. Din exterior, lucrurile par să funcționeze.
Și totuși apare senzația:
„Nu mai știu ce vreau.”
Sau:
„Simt că bat pasul pe loc.”
Uneori vezi oameni în jurul tău care par să știe exact încotro merg, iar tu ai senzația că stai pe peron și toate trenurile pleacă fără tine.
Prima reacție poate fi să te grăbești să găsești răspunsul.
Dar dacă blocajul nu înseamnă întotdeauna că nu ai un drum?
Poate înseamnă că drumul pe care ai mers până acum nu te mai reprezintă la fel de bine.
1. Nu te grăbi să transformi confuzia într-o problemă
Confuzia este inconfortabilă.
Mintea vrea certitudine.
„Ce fac?”
„Ce aleg?”
„Care este decizia corectă?”
Dar uneori ne grăbim atât de tare să ieșim din confuzie încât alegem primul răspuns care ne face să ne simțim din nou în control.
Înainte să te întrebi:
„Ce trebuie să fac?”
încearcă:
„Ce nu mai funcționează pentru mine?”
Poate jobul nu te mai reprezintă.
Poate o relație s-a schimbat.
Poate obiectivele pe care le aveai la 25 de ani nu mai sunt obiectivele tale la 40.
Asta nu înseamnă că ai eșuat.
Înseamnă că te-ai schimbat.
2. Separă ceea ce îți dorești de ceea ce ai învățat că „ar trebui” să îți dorești
Ar trebui să am o carieră stabilă.
Ar trebui să câștig mai mult.
Ar trebui să fiu mulțumită.
Ar trebui să am o familie.
Ar trebui să fiu mai productivă.
Ar trebui să știu deja ce vreau.
Putem construi ani întregi o viață în jurul acestor „ar trebui”.
Și apoi, într-o zi, descoperim că am bifat multe lucruri și totuși ceva lipsește.
Ia o foaie și scrie două coloane.
În prima:
„Ar trebui să…”
În a doua:
„Dacă nu ar trebui să demonstrez nimic nimănui, mi-aș dori…”
Observă ce apare.
3. Nu încerca să vezi tot drumul
Una dintre cele mai mari capcane atunci când ne simțim blocați este să credem că trebuie să avem planul complet înainte să facem primul pas.
Nu trebuie.
Poate nu știi ce carieră vrei pentru următorii zece ani.
Dar poate știi ce vrei să explorezi luna aceasta.
Poate nu știi dacă vrei să construiești un business.
Dar poți testa o idee.
Poate nu știi dacă vrei să schimbi complet direcția.
Dar poți avea o conversație cu cineva care lucrează în domeniul care te atrage.
Claritatea apare uneori după acțiune, nu înaintea ei.
4. Observă ce se întâmplă când apare o posibilitate
Uneori spunem:
„Nu știu ce vreau.”
Dar când apare o idee care ne atrage, imediat apar și alte voci:
„Nu sunt suficient de bună.”
„Este prea târziu.”
„Nu o să fac bani.”
„Ce vor spune ceilalți?”
„Dacă eșuez?”
Atunci poate problema nu mai este doar lipsa direcției.
Poate există și frica de ceea ce presupune schimbarea.
Aici devine util să observăm convingerile și tiparele care apar în jurul unei alegeri.
5. Întreabă-te ce vrei să experimentezi, nu doar ce vrei să obții
Suntem obișnuiți să ne stabilim obiective:
un anumit venit;
o anumită poziție;
o casă;
un business;
o relație.
Dar întreabă-te și:
Cum vreau să arate o zi obișnuită din viața mea?
Cât timp vreau să am?
Cum vreau să mă simt în munca mea?
Ce fel de oameni vreau în jur?
Ce vreau să existe mai mult: libertate, creativitate, stabilitate, familie, aventură, contribuție?
Uneori direcția devine mai clară când nu mai încercăm doar să alegem destinația și începem să ne gândim la viața pe care vrem să o trăim pe drum.
Când „sunt blocată” poate însemna „sunt epuizată”
Există și ceva important de diferențiat.
Uneori nu avem nevoie de o nouă misiune în viață.
Avem nevoie de odihnă.
Stresul prelungit și epuizarea pot afecta energia, motivația și capacitatea de a lua decizii.
Dacă te confrunți cu epuizare persistentă, anxietate, depresie sau alte simptome care îți afectează funcționarea, este important să discuți cu un medic sau cu un profesionist în sănătate mintală.
Nu orice perioadă de lipsă de direcție este o problemă spirituală.
Calea Dorinței și claritatea
Unul dintre instrumentele pe care le folosesc în lucrul meu este Calea Dorinței, un joc transformațional construit în jurul unei intenții.
Pentru mine, valoarea lui nu este că îți spune ce trebuie să faci și nici că îți prezice viitorul.
Îl folosesc ca pe un spațiu structurat de reflecție:
Ce îți dorești?
Ce te oprește?
Ce resurse ai?
Ce nu ai observat?
Ce pas devine posibil?
Uneori nu avem nevoie ca cineva să ne dea răspunsul.
Avem nevoie de un spațiu în care să ne auzim mai bine propriul răspuns.
Poate că astăzi nu trebuie să știi unde vei fi peste cinci ani.
