Poate ți-ai spus de mai multe ori: „Data viitoare voi alege diferit.”
Și chiar ai ales o persoană diferită.
Altă personalitate. Altă poveste. Altă profesie. Poate chiar altă țară.
Dar, după câteva luni, apare aceeași senzație: tu cauți apropierea, iar celălalt se retrage. Tu vrei claritate, iar celălalt nu știe ce vrea. Tu investești din ce în ce mai mult, în timp ce relația pare să rămână undeva între „poate” și „vedem”.
Și apare întrebarea:
„De ce atrag mereu același tip de partener?”
Nu există un singur răspuns și nici nu cred că este util să transformăm fiecare relație într-un diagnostic.
Dar atunci când același tip de dinamică apare în mod repetat, merită să ne uităm nu doar la persoanele pe care le alegem, ci și la ceea ce ni se pare familiar în iubire.
Ce înseamnă un partener indisponibil emoțional?
„Indisponibil emoțional” nu este un diagnostic.
Termenul descrie, în general, o persoană căreia îi este dificil să construiască sau să susțină apropierea emoțională.
Poate evita conversațiile profunde. Poate deveni distantă când relația începe să devină serioasă. Poate oferi afecțiune într-un moment și se poate retrage în următorul.
Uneori spune:
„Nu sunt pregătit pentru o relație.”
„Nu știu ce vreau.”
„Am nevoie de spațiu.”
Problema nu este neapărat că această persoană este „rea”. Poate avea propriile frici, experiențe și limite.
Întrebarea mai interesantă pentru tine este:
De ce rămâne această dinamică atât de atractivă sau de greu de părăsit?
Uneori nu alegem ceea ce este bun pentru noi. Alegem ceea ce ne este familiar
Primele noastre experiențe relaționale apar în familie.
Acolo observăm, fără să ne dăm seama, cum arată apropierea.
Cum se exprimă iubirea.
Ce se întâmplă când cineva este supărat.
Cine se apropie și cine se retrage.
Cine oferă și cine așteaptă.
Dacă ai crescut într-un mediu în care apropierea emoțională era imprevizibilă, este posibil ca o relație în care trebuie să „câștigi” atenția celuilalt să îți pară, într-un mod paradoxal, familiară.
Nu înseamnă că ești condamnată să repeți ceea ce ai trăit.
Înseamnă doar că merită să observi ce ai învățat despre iubire.
Când iubirea devine ceva ce trebuie câștigat
Uneori apare o convingere foarte subtilă:
„Dacă sunt suficient de bună, mă va alege.”
Și atunci începi să oferi mai mult.
Să înțelegi mai mult.
Să aștepți mai mult.
Să explici comportamentul celuilalt.
Poate îți reduci propriile nevoi pentru a nu-l speria.
Și relația începe să se organizeze în jurul unei întrebări:
„Ce trebuie să fac ca să mă iubească?”
Poate că întrebarea mai sănătoasă ar fi:
„Cum mă simt eu în această relație?”
Ce legătură poate avea familia de origine?
În Constelațiile Familiale și în lucrul cu genograma privim uneori și povestea relațiilor din familie.
Cum au fost relațiile dintre părinții tăi?
Dar dintre bunici?
Au existat absențe, separări, pierderi sau relații în care unul dintre parteneri a așteptat ani întregi?
Au existat femei care au dus relația singure?
Bărbați absenți?
Relații în care iubirea și sacrificiul au devenit aproape sinonime?
Nu căutăm o formulă de tipul:
„Bunica a trăit asta, deci tu faci automat același lucru.”
Viața umană este mult mai complexă.
Dar putem observa ce model de iubire ne-a fost familiar.
Întrebări pe care merită să ți le pui
Dacă observi că alegi frecvent persoane indisponibile, încearcă să răspunzi sincer:
- Cum arăta iubirea în familia mea?
- Cine oferea mai mult?
- Cine aștepta?
- Ce se întâmpla când cineva avea nevoie de afecțiune?
- Îmi este mai familiară liniștea unei relații sigure sau intensitatea incertitudinii?
- Ce fac eu când cineva se îndepărtează?
- Îl las să plece sau încerc și mai mult să îl conving să rămână?
Nu căuta răspunsul „corect”.
Observă.
Constelațiile Familiale și tiparele relaționale
Într-o Constelație Familială putem explora o relație în contextul mai larg al familiei și al experiențelor tale.
Uneori apar perspective asupra rolurilor pe care le preluăm, asupra relației cu părinții sau asupra modelelor de cuplu pe care le-am cunoscut.
Pentru mine, scopul nu este să găsim un vinovat.
Și nici să spunem că familia ne-a „programat” destinul.
Scopul este să vedem mai mult.
Pentru că atunci când observi un tipar, apare și posibilitatea unei alegeri noi.
Poate că întrebarea nu este:
„De ce atrag mereu persoane indisponibile?”
Poate întrebarea devine:
„De ce continui să investesc acolo unde apropierea trebuie câștigată?”
Și, mai ales:
„Cum ar arăta o relație în care nu trebuie să demonstrez că merit să fiu iubită?”
